O poveste cu cântec din Bihor: Vioara cu goarnă a țăranului este un templu la purtător unic în lume, ce trebuie protejată la UNESCO!

0
800
views
Sursă:horincablogspot.com

Costumul popular românesc este un templu la purtător  spunea  Ioan Sorin Apanmembru al Academiei Artelor Traditionale din Romania, etnolog, folclorist, pictor de biserici, creator de arta populara, acordeonist) înainte de a trece la cele veșnice.  (http://www.mesota.ro/muzeu/sorin_apan/).

La fel ca Apan pot să afirm și eu cu putere că, vioara cu goarnă a țăranului din Bihor este un templu la purtător. Vioara cu goarnă a însoțit în istorie țăranul bihorean în toate momentele istoriei lui, de la nuntă la  botez, de la seceriș la măsuriș, de la Sfântul Gheorghe (urcatul oilor în munte) la Sfântul Dumitru (coborâtul oilor  din munte), de la Sânziene la Rusalii, de la Dragobete la Sfântul Nicolae, etc..

Vioara cu goarne nu este doar un instrument de cântat ci este un mijloc de reglare a ritmului muncilor agricole. Ea a stabilit în istorie cadența și frecvența activității câmpului. și a muncilor cu animalele din fermă.

Dacă luaîm ca exemplu secerișul cerealelor, dobașul asociant violonistului (hidiidiș) stabileau ritmul în așa fel încât toți clăcașii participanți la seceriș să poată păstra o cadență a muncilor, încât să nu obosească dar în același timp să nu lenevească, pentru menținerea clăcașilor în aceași linie  de avansare pe tarla. O astfel de cadență reglată de vioară era fundamentală pentru menținerea coeziunii lucrului între cele trei categori de țărani participanți la clacă (țăranii cosași, țărăncile ce făceau snopii și țăranii ce făceau crucile de snopi).

De asemenea vioara cu goarnă și doba mențineau un ritm al strigăturilor între cele trei categorii de clăcași (tripleta țărănească străveche a secerișului) ce reglau raporturile de viață socială, prin pedepsirea verbală a celor leneși, lăudarea celor vrednici, pedepsirea moravurilor sociale, etc…).

Se formau astfel echipe socioeconomice de seceriș ce intrau în competiție cu alte echipe de la clacă la clacă, element fundamental pentru stabilirea unui ritm de lucru adaptat satului respectiv.

În acelați timp cele două instrumente mențineau o legătură tainică între cele 3 categorii de clăcași prefigurând imaginea străveche a țâțânilor lumii adică AXIS MUNDI  după cum spune profesorul Sanislav din Oradea (http://www.bihon.ro/expozitia-semnele-cerului-la-studenti/1422410)  de la  Phidias, Michelangelo la Brâncuşi (țăranca dintre cosași și făcătorii de cruci, reprezintă liantul universal care deschide și închide porțile lumii).

Dar vioara cu goarnă  nu a ritmat doar secerișul, ci a cadențat și organizat socioeconomic și:

  • ritmul mulsului oilor și vacilor la măsuriș și la stână;
  • ritmul culesului strugurilor;
  • ritmul recoltatului porumbului; 
  • ritmul semănatului;
  • ritmul  muncilor apicole;
  • ritmul culesului inului și cânepii;
  • ritmul culesului poamelor;
  • ritmul desfăcatului porumbului;
  • etc…

Păstrarea viorii cu goarmă de către țăranul bihorean, i-ar permite acestuia să reziste în fața mondializării, dacă ar avea inteligența ancestrală a strămoșilor lui de a se adapta vremurilor noi. Dăcă ar fi integrată într-o fermă agroturistică, țaranul ar putea crea cel puțin o sută de evenimente agroculturale legate de calendarul anual al activităților din fermă.

Un tarif de 100 de euro/zi ar fi un preț corect pentru milioane de turiști europeni daca li s-ar da șansa de a participa o zi la o astfel de muncă agricolă în fermă, ritmata de acordurile dobei și a vioarei cu goarnă. Această tehnică de marketing agroalimentar modernă se numește storytelling (http://romanianoastra.info/2017/07/01/in-ce-consta-ultima-revolutie-in-comunicare-utilizata-in-vanzarea-de-alimente-si-bauturi-storytelling-ul/) și presupune un mecanism complex de vânzare a unui produs agricol prin intermediul unei povești.

Dacă vorbim de povești de marketing,  avem mii de ani de istorie acumulată în acest templu la purtator numit vioara cu goarnă, ce trebuiesc doar rescrise, citite și cântate turistului de catre țăranul bihorean, în această lume de nivelare a conștiintelor și identitaților.

Am putea pereniza în timp din punct de vedere financiar cel puțin 20 000 de ferme țărănești bihorene dacă am înțelege puterea poveștilor în materie de vânzare prin storytelling.

În loc să ne cântăm (să ne plângem; să bocim) ar trebui doar să cântăm și să povestim ca țărani, destinul unui popor străvechi la ori și ce turist din lumea largă .

Trebuie doar să protejăm la UNESCO acest patrimoniu cultural și imaterial reprezentat de vioara cu goarnă și apoi să vindem pe bani buni povești de marketing.

Și pentru că ori și ce poveste are propria poveste, această poveste țărănească s-a conturat aseară la o păstrăvărie aflată într-un decor de basm în Comuna Roșia Bihor, la un pahar de  vorbă cu Primarul Comunei (Florin Bonca), cu un țăran bihorean Andrei Taichiș alături de prietena lui Mihaela, cu doi prieteni francezi/români Ruxandra și Rene, familia mea, etc… (în rimuri de vioară cu goarnă realizate de unul din hididișii comunei).

 

 

Avram Fițiu

Secretar General

Federația Națională de Agricultură Ecologică

Cartea Savarea Fermei Țărănești se poate descărca gratuit de pe blogul meu: http://www.avramfitiu.ro/

Mai multe detalii despre tematica renașterii din cenușa uitării a satului românesc, puteți vedea pe publicația noastră  online http://www.romanianoastră.info

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here