Zeci de mii de țărani ajunși la disperare din cauza guvernului, își vând animalele din gospodării!

0
13635
views
Sursă:libertatea.ro

Suntem în 23 noiembrie 2017, în prag de iarnă, moment în care țăranul român este pus în fața unei decizii majore: să-și lichideze gospodăria și să-și ia lumea în cap sau să mai încerce un an să continue această activitate nobilă de creștere de animale. Așa apare unul din semnele cele mai neliniștitoare pentru agricultura unei țări, cel legat de renunțarea la animalele din gospodărie, dupa sute și mii de ani de practicare a acestei îndeletniciri de către strămoșii săi.

Când iei o astfel de decizie, lovești în nepoții, copiii, parinții, bunicii și strămoșii tăi îndepărtați. Pentru strămoși, dovedești o trădare fără margini a unei meserii cel puțin seculare, la care tu renunți. Pentru copii și nepoți care au fost pregătiți genetic pentru o astfel de meserie, înseamnă o reformatare socială profundă a vieții pe care le-o pregătești, aruncându-i jungla dependenței de un loc de muncă la stăpân.

Ce motive au țăranii de la munte și deal să-și lichideze gospodaria cu animale?
–          Prețul de batjocură pentru lapte, vițel, miel, purcel, ied, etc…;
          Interzicerea transportului animalelor la piață cu mijloacele proprii;
          Restricționarea accesului la  vânzarea  de lapte, brânzeturi ouă în piețe;
          Normele draconice de biosecuritate în ferme;
          Normele exagerate de mediu din ferme;
         Normele anacronice sanitar veterinare din ferme;
         Obligativitatea ruperii unei file de comercializare la ieșire din curte cu un litru de lapte (deși sunt impozitați pe norma de venit);
          Furtul pășunilor și fânețelor prin concesiune de către băieții deștepți din politică;
          Interzicerea accesului cu animalele în păduri;
          Distrugerea pajiștilor de către animalele sălbatice (porci, mistreți, etc…);
         Omorârea câinilor la stână de către vânători și personalul fondurilor de vânatoare;
          Tratamentul umilitor de la APIA pentru accesul la subvenții;
         Furtul de subventie APIA prin cereri de plată frauduloase ale terenurilor țăranilor de către terți;
         Obligativitatea întăbulării pământului pentru accesul la subvenții din 2018;
         Obligativitatea amenajamentului pastoral pentru accesul la subvenții;
         Canalizarea apelor de munte de către investițiile hidro ce lasă animalele fără apă în munte;
         Jaful rezultat din defrișarea pădurilor montane ce obligă urșii și lupii să se apropie de sate, atacând gospodăriile;
          Investiițille fotovoltaice și eoliene de pe pajiști ce alungă animalele de pe habitatul lor normal;
         Activitatea de braconaj prin care sunt omorâți câinii din ferme pe motiv că deranjează vânatul;
         Nerecunoașterea statutului juridic și social al meseriei de oier, văcar, porcar, etc…;
         Incapacitatea financiară de extindere a fermei datorită speculatorilor români și străini ce acaparează pământ;
         Vârsta inaintată a țăranilor datorită lipsei unui sistem de înlocuire cu tineri;
         Alungarea din țară  a copiilor țăranilor;
        Pensie neatractivă de cca. 100 de euro/ lună după o viață în ploaie, vânt și ger;
        Ducerea în derizoriu de către orașeni a noțiunii de țăran;
        Dificultatea de a-și găsi o soție care să vină într-o fermă de animale, datorită penibilității muncii;
Ce înseamnă un țăran fără animale în lumea satului (la munte sau la deal)?
         Un om dezorientat economic (capacitate redusă de  reorientare profesională în mediul rural);
          Un om dezorientat social (iși pierde legăturile sociale structurante din viața lui);
          Un om dezorientat cultural (va prelua orice cultură dominantă);
          Un om dezorientat politic (va alege ceea ce i se cere);
          Un om fără pământ ce se comportă ca o frunză în vânt (în lipsa animalului dispare motivația deținerii pământului);
          Un om fără glie (distrugerea atașamentului față de animal, este echivalat cu ruperea legăturilor cu complexul agrocultural al gliei);
          Un om fără de cunoaștere socio-economică (munca cu animalul presupune o mare diversitate de cunoștințe complexe );
         Un om fără identitate (vezi generația Sans Terre din Bolivia, Brazilia, Argentina);
          Un om fără viziune (dispare capacitatea de proiecție în timp);
         Un om fără așteptări de la viață (ciclitatea biologică a animalului condiționa calendarul activităților economice);
          Un om debusolat (un om dezechilibrat sufletește și emoțional):
          Un om pesimist (lipsit de perspectivă în viață);
          Un om sărac (material, intelectual, emoțional);
          Un om om trist (transmite o imagine de milă);
          Un om rău (va scoate la suprafață toate frustrările vieții);
          Un om dispus la compromis (social, economic);
          Un om fără meserie (busolă economică perturbată);
         Un om fără mândrie (pierderea animalului echivalează cu pierderea dreptului de a mai ridica capului din pământ);
         Un om fără pălărie (pălăria ca simbol al stratificării sociale în societatea rurală: recunoașerea socială în lumea văcarilor se face în funcție de înalțimea și simbolurile pălăriei sau clopului- vezi Valea Chioarului);
          Un om fără de chimir (șerpar) ca simbol al stratificării sociale în societatea păstorească: numărul de curele (1-4) arată gradul ierarhic în societatea oierilor;

 

Avram Fițiu

Secretar General

Federația Națională de Agricultură Ecologică

Cartea Savarea Fermei Țărănești se poate descărca gratuit de pe blogul meu: http://www.avramfitiu.ro/

Mai multe detalii despre tematica renașterii din cenușa uitării a satului românesc, puteți vedea pe publicația noastră  online http://www.romanianoastră.info

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here