Alimentul ca Ambasador cultural! Care sunt ingredientele unui brand agroalimentar de familie pe o piață de nișă?

0
642
views
Sursă:diplomaticshop.ro

Noţiunea de “brand” începe să fie auzită din ce în ce mai des între consumatori, venind din ţări străine care au construit, într-o perioadă de timp îndelungată,  o „imagine” pentru un produs care să depăşească graniţele zonei de producţie.

O astfel de abordare pe termen lung ia în calcul două ingrediente de bază pentru reuşită:

  • existenţa unui produs de înaltă calitate (vizuală, organoleptică, tehnologică, reziduală, nutriţională, etică);
  • timpul scurs de la apariţia produsului să depăşească un secol (minim trei generaţii au lucrat la construcţia imaginii produsului: ex. tată, fiu şi nepot).

Exemple:

Un astfel de exemplu de brand naţional se profilează şi în România, unde un produs, “Ţuica Zetea”, întruneşte cele două condiţii enunţate mai sus. În acest caz, răbdarea şi perseverenţa îşi spun cuvântul doar atunci când a treia generaţie din familie lucrează la acest produs.

Atunci când fiecare judeţ din România va face acelaşi demers, identificând produsele sale identitare, România ar putea avea o altă imagine în lume, ştiind că nici un ambasador nu poate face cât face în cazul de faţă “ţuica lui Zetea”http://www.zetea.ro/  .

Diferenţa dintre un ambasador politic şi un ambasador alimentar este dată de durata mandatului său. În timp ce un ambasador politic are de regulă un mandat de maxim 4 ani, un ambasador alimentar are un mandat „nelimitat”, care începe după 100 de ani de la apariţia produsului şi intră în istorie.

Credem că aleşii noştri, care “umblă prin pădure ca să caute frunze pentru brandul de ţară”, frunze care se uscă şi cad anual, ar trebui să fie mai atenţi cu alegerea simbolurilor.

Le recomandăm o plimbare prin satul românesc, unde vor găsi simboluri adevarate, care au trecut proba timpului şi reprezintă identitatea acestui neam.

Produsele ecologice şi tradiţionale, produse de ferma ţărănească, trebuie să vizeze o piaţă de nişă în care segmentul căreia i se adresează este bine delimitat.

Aceste produse alimentare au în spate un întreg patrimoniu rural şi reprezintă de fapt un produs cultural, un element de identitate istorică, geografică, culturală şi alimentară a spaţiului rural. Un astfel de paşaport cultural se vinde împreună cu povestea lui unei clientele dornice să cunoască mai bine o regiune.

Aceste produse alimentare se consumă la masa din pensiunea agroturistică a ţăranului, ascultând povestea care stă în spatele obţinerii acestora.

În jurul unui produs alimentar sau tradiţional se construieşte o întreagă poveste gastronomică, cu servicii “gastro-turistice” care să-l pună în valoare (drumul vinului, drumul brânzei etc.).

Ce spuneți dragi țărani și neo rurali?

Dar voi tineri corporatiști și emigranți plecați în bejenie de la țară?

Oare nu ați putea juca pe o astfel de piață de nișă?

Avram Fițiu,

Secretar General

Federația Națională de Agricultură Ecologică (F.N.A.E.)

http://www.avramfitiu.ro/

Mai multe articole pe tematica renașterii din cenușă a satului românesc puteți vedea pe publicația noastră: http://www.romanianoastra.info/

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here