Cum se măsoară sărăcia în satul românesc? De la sărăcie la hora avuției sau la hora sărăciei!

0
8641
views
Sursă:amosnews.ro

Harta sărăciei din România

Un studiu al Academiei Române realizat de un colectiv de cercetători condus de către academicianul Ioan Păun Otiman ne arată o hartă curioasă a sărăciei spațiului românesc (vezi imaginea din capul articolului) în care avem campioane ale sărăciei (de culoare roșie) județele din sudul și estul României (paradoxal județele cu cel mai fertil pământ românesc).

Dacă  peste o astfel de hartă a sărăciei am suprapune și harta poluării agroindustriale, harta exodului rural, harta fermei agroindustriale, harta criminalității și harta votului politic am observa suprapuneri aproape perfecte.

Curios cel puțin, nu-i așa?

Valenţele noţiunii de sărăcie

Sărăcia ca fenomen poate fi analizată şi interpretată pe baza unei metodologii extrem de pertinente, având la bază indicatori de natură socială şi economică. Pentru multe segmente din populaţia urbană, sărăcia se exprimă prin dificultatea majoră de a-şi asigura cele două nevoi vitale, casa şi masa. Din acest punct de vedere, avem de a face cu o diferenţă majoră între oraş şi sat, unde aceste elemente sunt de regulă asigurate.

Sărăcia ţăranului român are cu totul alte valenţe comparativ cu sărăcia din mediul urban. La ţară, două elemente de bază sunt asigurate de regulă: casa şi masa. Dimensiunea sărăciei din mediul rural din Romania este percepută la nivel material, în timp ce în societățile rurale din America de sud, America latina, Africa sau Asia de sud-est, sărăcia îmbracă doar forma spirituală. In aceste societăți, care au la baza o cultura orala, sărac este acel taran care, din punct de vedere spiritual, nu poate sa transmită cunoștiințe valoroase urmasilor.

În România, unde cultura rurală este un hibrid între cultura scrisă și cultura orală, valențele sărăciei se prezintă preponderent sub formă materială. Cu cât o societate rurală este mai avansată din punct de vedere tehnologic, cu atat reperele sărăciei spirituale sunt mai pregnante.

Cauzele profunde ale sărăciei materiale a ţăranului român sunt date de două elemente majore legate de construcţia socio-economică a modelului fermei de existență şi de lipsa de viziune şi perspectivă a ţăranului român.

Ferma de subzistenţă

Ferma de subzistenţă, prin însăși definiţia ei, nu permite decât asigurarea nevoilor de bază pentru ţăran (casă şi masă). Un astfel de model de fermă nu permite dezvoltarea acesteia prin degajarea voluntară a unui mare surplus comercial. Modelul social este construit în aşa fel încât să permită unei familii să ajungă la bătrâneţe fără mari griji de natură materială.

În timp ce în perioada interbelică ferma ţărănească a avut un atribut comercial, în zilele noastre responsabilitatea pentru crearea și menținerea fermei de subzistenţă din motive electorale, caz nemaiîntâlnit în ţările europene dezvoltate, o poartă și cei care au condus destinele ţării după 1990. Doar evoluţia fermei ţărăneşti de subzistenţă în ferma ţărănească comercială ar putea schimba această cruntă realitate de “sărăcie în perspective” a satului românesc.

Hora din mediul rural

Pentru a întelege mai bine hora rurală pe care trebuie să o joace un ţăran care vrea să trăiască decent din munca familiei lui, am luat ca element comparativ hora ţărănească pe care au trăit-o în tinereţe de regulă ţăranii mai în vârstă.

Hora ţărănească de ieri

La această horă ţărănească participau două categorii de țărani: unii, care erau tineri, în putere, ştiau jocul într-o anumită măsură şi se prindeau în horă, în timp ce alţii, de regulă în vârstă, care stateau pe laviţă, priveau şi comentau jocul celor tineri.

Hora rurală de mâine

La fel ca în hora ţărănească, în anii care vin vor exista două categorii: o categorie de ţărani spectatori care vor privi hora de pe margine, fără să aibă acces în piaţă cu produsele lor, și o categorie mai tânără, mai instruită, cu un buget adecvat de ţărani jucători, care vor intra în hora rurală şi o va juca fiecare după puterile lui.

Hora avuției

Jucătorii din hora rurală vor avea caracteristici foarte bine definite, şi anume:

  • jucători informaţi;
  • jucători cu o vârstă cuprinsă între 18 şi 65 de ani;
  • jucătorii care deţin o fermă familială ce va avea o dimensiune optimă, care să le permită accesul pe piaţă;
  • jucători care vor integra funcția de procesare pentru creșterea valorii adaugate;
  • jucători ce vor dezvolta activități sociale (ferma agropedagogică, ferma agroturistică) pentru venituri suplimentare;
  • jucători ce vor realiza servicii ecologice, de agrobiodiversitate, energetice, comunitare, de cercetare.

Europa vrea ca, dupa 2014, această horă să fie jucată de maxim 1-3% din populaţia activă a României, ceea ce înseamnă că în satul românesc trebuie făcută curăţenie generală. Această curăţenie presupune ca, din 500 de familii de ţărani, să mai rămână maxim 1-2 familii țărănești. Astăzi, în 2012, acest scenariu este deja real în multe județe, şi aş da ca exemplu doar câteva comune din judeţul meu de baştină, Sălaj: Lozna, Letca, Zimbor, Crasna etc. Aici, pe laviţa istoriei s-au aşezat 99% dintre ţărani ca ţărani spectatori asistați de A.P.I.A.

Depinde de Romania dacă este capabilă să-și construiască o strategie proprie de salvare a lumii țărănești sau acceptă viziunea marilor țări agricole europene.

Hai la horă dragi țărani români!

Fiecare în hora în care vrea să joace!

Avram Fițiu

http://www.avramfitiu.ro/

http://www.romanianoastră.info/

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here