Spiru Haret, reforma învățământului românesc și jocul păstoresc național de oină

0
412
views
Sursă:newsbv.ro

Când spui Spiru Haret, spui cel mai mare reformator de învățământ românesc din secolul al XIX-lea. Cea mai mare reformă educațională care a rămas în mintea românilor este legată de introducerea obligatorie a jocului de oină în școlile de toate gradele în 1898.

«Oina poate aduce o viață nouă în școala română, fiind un admirabil mijloc de educație fizică, adevăratul tip de joc sportiv românesc», spunea la vremea aceea Spiru Haret.

Jocului de oină i se mai spunea și hoină în Moldova, sau lopta mică în Banat, pila în Transilvania, de-a lunga sau lopta lungă în zona Sibiului, ojerul sau oirul în Maramureș sau fuga în Muntenia, apucă sau ogoiul în Suceava și Botoșani, în alte zone se mai numea una și fugi, baci, de-a patru să stăm, fuga la Brașov, halca sau hopciu la  Dej,  matca-marepila sau ticul  în Maramureș, zona Lăpușului, ciocota la Baia Mare, ciurca în Sălaj, de-a lunga în Dobrogea etc. În anumite zone se numea oinița și se juca de către fete.

„Sperăm şi dorim ca oina să devină sportul nostru naţional“ mai spunea Spiru Haret.

Originea acestui joc este legată de viața oierilor acestui neam de păstori. A oina înseamnă sa cobori cu oile de la munte printr-un fenomen pe cale de dispariție astăzi, numit transhumanță. Are la bază și o posibilă dimensiune războinică cunoscându-se caracterul mai aspru al oierilor legat de dificultățile vieții în munte.

Foarte multe din elementele jocului ne reamintesc de ocupația păstoritului: căpitanul echipei se numeşte baci (mai marele peste ciobani), bastonului i se spune bâtă, intrarea în teren se cheamă intrare la strungă, jucătorul prins la mijloc-jucător la strungă, jucătorii de la prindere păscari (de la „păscut”) sau echipa la păscare. Jocul a fost intim legat în istoria Europei de zonele și comunitățile de oieri din Carpați lipsind totalmente la popoarele învecinate slave, maghiare, bulgare precum și din vocabularul acestora.

Astăzi, elevi români nu mai au o legătură sufletească cu amprentă istorică cu nici un sport. În această lume globalizantă, țările lumii caută să se distingă prin sporturi de masă naționale, care să le definescă parcursul istoric. Școala românească produce generații de absolvenți cu predispoziție spre obezitate, construind o societate incapabilă să reziste concurențial pe piața muncii.

Astăzi oierii nu mai practică acest joc, așa cum nu mai știu să facă o brânză adevărată ca altădată, cum nu mai știu să transforme lâna, cum nu mai știu să producă mezeluri din carnea de oaie, cum nu mai știu să-și trateze oile de boli cu preparate din plante, așa cum au uitat aproape toate regulile din rânduiala de altădată.

Dacă vrem să mai avem un oierit în România, atunci va trebui ca oina să redevină sport de masă național în școlile românești, va trebui ca oierii să reintegreze acest patrimoniu imaterial excepțional creat de către strămoșii noștri, dacă vrem să rezistăm în această lume concurențială globalizată.

Avram Fițiu, http://www.avramfitiu.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here